Întoarce-te copilul Meu acasă...
Te-aştept cu nerăbdare să revii!
Nu te-ai scârbit de roşcove, de lume,
De visele-ngheţate şi pustii?
Întoarce-te... Eu te aştept în poartă...
De ani de zile stau şi te aştept!
Am pregătit odaia pentru tine
Şi mi-a fost dor să te mai strâng la piept!
Eu ţi-am vorbit copilul Meu adesea
În nopţi târzii când, obosit, plângeai
Şi te-am chemat să te întorci acasă
Dar vocea Mea tu nu o auzeai
Căci mult prea copleşit de îndoală
Şi de păcatul greu ce-ai săvârşit
Nu mai credeai că poate fi iertare
Şi nu credeai că încă eşti iubit
Şi totuşi azi, când iar M-am coborât
Să îţi vorbesc cu dragoste de Tată
Un dor adânc ţi-a înflorit în suflet
Şi ţi-a şoptit: , , Părintele te iartă! , ,
Te-am mângâiat cu palma Mea străpunsă
Să ştii, să crezi că încă Îmi mai pasă
Şi-n taină, printr-o blândă adiere
Te-am îndemnat: Întoarce-te acasă!

Vulcan-14-12-2024
Mary